Neuropatia diabetica
Neuropatia diabetica este una dintre cele mai frecvente complicatii cronice ale diabetului zaharat. Forma cea mai comuna de neuropatie diabetica este polineuropatia diabetica periferica simetrica, senzitivo-motorie. Consecintele clinice majore ale polineuropatiei se refera la o simptomatologie tipica in cadrul careia formele hiperalgice pot fi uneori invalidante pentru pacient, pe de o parte, iar pierderea sensibilitatii protective a picioarelor creste riscul pentru ulceratii si amputatii. Aproximativ 60 – 70% din pacientii cu diabet zaharat prezinta forme medii sau severe de neuropatie diabetica.
Clasificarea neuropatiei diabetice:
A. Neuropatia somatica:
1. Neuropatia simetrica:
- polineuropatie senzitiva-motorie;
- senzitiv distala (de regula la membrele inferioare, rareori la membrele superioare).
2. Neuropatia focala/multifocala:
- mononeuropatia craniala;
- radiculopatie toraco-abdominala;
- neuropatie focala a membrelor/trunchiului;
- neuropatie motorie asimetrica proximala a membrelor pelvine (amiotrofie).
B. Neuropatia vegetativa sau autonoma
- neuropatia cardiovasculara (tahicardie „fixa”, hipotensiune ortostatica);
- neuropatia vegetativa digestiva (gastropareza, diaree, uneori constipatie, diskinezie biliara de tip hipoton);
- vezica urinara neurogena (incontinenta urinara, retentie de urina, infectii recurente);
- disfunctie erectila;
- tulburari de sudoratie;
- ulceratii trofice plantare;
- osteoartropatie Charcot.
Evidentierea afectarii nervoase periferice se realizeaza prin anamneza, examen obiectiv si masuratori electrofiziologice (viteza de conducere nervoasa), determinarea sensibilitatii vibratorii, termice si protective.
Diagnosticul de neuropatie senzitivo-motorie se stabileste uzual cu ajutorul anamnezei, inspectia picioarelor si evaluarii sensibilitatii tactile, termice, dureroase si vibratorii (reflexe osteo-tendinoase, monofilament, „pin-prick” test, diapazon).
Diagnosticul de neuropatie diabetica simptomatica – dureroasa – se face excluzand alte cauze posibile.
In tratamentul oricarei forme de neuropatie diabetica, optimizarea echilibrului metabolic este primul deziderat. In cazul in care terapia analgezica simpla nu da rezultate, se utilizeaza antidepresive triciclice. Alte optiuni terapeutice includ: pregabalin/gabapentin si valproat, apoi tramadol, duloxetine si oxycodone. De asemenea, trebuie avut in vedere impactul psihologic al simptomatologiei continue, mai ales cand este perturbat somnul.
Disfunctia erectila se diagnosticheaza cu ajutorul istoricului (inclusiv istoricului medicamentos), dupa excluderea unor probleme endocrine (se masoara prolactina si testosteronul).
Diagnosticul de neuropatie autonoma cardiovasculara se stabileste folosind raspunsul frecventei cardiace la testele de provocare si masurarea tensiunii arteriale in clino si ortostatism.
Gastropareza se evidentiaza pe baza istoricului, examenului fizic si a raspunsului la medicatie prokinetica (metoclopramid, domperidon).
Sursa: Jurnalul Roman de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice 2006
