Hipoglicemia – diagnostic etiologic

Hipoglicemia nu apare la un om sanatos, organismul are posibilitatea de a produce glucoza in cazul unui aport scazut de hrana.

Odata aparuta hipoglicemia trebuie investigata, iar diagnosticul corect trebuie sa ghideze tratamentul.

Va prezentam in cele ce urmeaza cele mai importante explorari paraclinice pentru diagnosticul hipoglicemiei.

DOZAREA GLICEMIEI IN PREZENTA SIMPTOMELOR DE HIPOGLICEMIE

Valoarea sub 70 certifica hipoglicemia, in hipoglicemiile organice (insulinom) glicemia scade sub 50 mg/dl.

DOZAREA GLICEMIEI SI A INSULINEMIEI PLASMATICE A JEUN

Dozarea glicemiei si a insulinemiei plasmatice a jeun este necesara pentru a diferentia hipoglicemiile mediate de insulina de alt gen de hipoglicemii.

In urma acestei dozari se calculeaza urmatorii parametrii:

  • Raport insulinemie/glicemie
    • pentru a diferentia hipoglicemiile functionale de cele din insulinom;
    • insulinemiax100/glicemia-30;
    • valori normale sunt sub 30;
    • peste 200 – indica suspiciunea de insulinom;
    • intre 50 si 200 – hipoglicemie functionala.
  • Raport glicemie/insulinemie
    • valori normale peste 4;
    • insulinom sub 4.

TESTUL DE TOLERANTA LA GLUCOZA ORAL (TTGO)

Testul de toleranta la glucoza oral se realizeaza cu 75 sau 100 g glucoza pulvis la adulti si 1,75 g/kgcp (maxim 75 g) la copii.

Testul se realizeaza pe o perioada de 5 ore cu dozarea glicemiei la interval de 30 de minute in primele doua ore, apoi la o ora pana la 5 ore.

DOZAREA HbA1c

HbA1c este scazuta in insulinom, insa totul trebuie interpretat in context glicemic avand in vedere ca in contextul unor variatii glicemice importante HbA1c poate fi normala.

DOZAREA PEPTIDULUI C

Dozarea peptidului C diferentiaza hipoglicemiile endogene (mediate insulinic) de restul. Peptidul C creste in insulinom.

TESTUL LA GLUCAGON

Pentru a diferentia insulinomul de hipoglicemia hepatica.

Pentru a realiza testul la glucagon:

  • se administreaza 1 mg glucagon i.v.;
  • se recolteaza glicemia si insulinemia:
    • a jeun, 2 minute, 5 minute, 10 minute, 15 minute, 30 minute, 45 minute, 60 minute, 90 minute, 120 minute.

Daca in primele minute de la injectare, insulinemia creste brutal, atunci avem de-a face cu o hiperfunctie a celulelor beta.

TESTUL LA LEUCINA

In cadrul testului se administreaza 200 mg/kgcp oral si se dozeaza glicemia si insulinemia: a jeun si la 10 minute timp de o ora.

Daca dupa 30-45 de minute glicemia scade sub 50 mg/dl se pune diagnosticul de hipersensibilitate la leucina.

DOZAREA PROINSULINEI

La pacientii cu tumori insulare secretante de insulina, proinsulina poate constitui 25-75%.

In insulinom raportul proinsulina/insulina este marit, cu atat mai mult, cu cat posibilitatea de malignizare a tumorii secretante e mai mare.

TESTUL DE SUPRESIE A PEPTIDULUI C

Testul de supresie a peptidului C se realizeaza cu infuzie de insulina (0,05 U/kgcp/ora) timp de 2 ore.

La persoanele sanatoase glicemia scade sub 50 mg/dl si peptidul C scade cu 50%.

DOZAREA BETA-HIDROXIBUTIRATULUI

Beta-hidroxibutiratul este un corp cetonic considerat marker surogat al insulinemiei (avand in vedere rolul anticetogenic al acesteia).

Daca hipoglicemia este mediata de insulina concentratia beta-hidroxibutiratului este mai mica de 2,7 mmol/l.

POSTUL SUPRAVEGHEAT DE 72 DE ORE

Postul supravegheat de 72 de ore este standardul de aur al hipoglicemiilor a jeun.

Prin proba postului se evalueaza supresia fiziologica a insulinemiei in post.

Proba consta in:

  • instituirea postului;
  • sunt permise doar bauturi fara calorii si fara cofeina.
  • se desfasoara pe o perioada de 72 de ore sau pana apar simptomele de hipoglicemie;
  • la valori ale glicemiei sub 45 mg/dl la femei si sub 55 mg/dl la barbati proba postului se intrerupe;
  • se dozeaza:
    • insulinemia;
    • glicemia;
    • peptidul C;
    • proinsulina.
  • cele de mai sus se dozeaza:
    • la inceputul testului;
    • la 6 ore pana la final.
  • daca se observa glicemii </= 60 mg/dl se vor face recoltarile la 1-2 ore;
  • la sfarsitul postului se injecteaza 1 mg glucagon i.m. si se dozeaza glicemia de 3 ori la intervale de 10 minute;
  • daca se suspecteaza deficienta hormonilor de contrareglare se recolteaza la inceputul si la sfarsitul postului:
    • cortizol;
    • STH;
    • catecolamine;
    • glucagon.

Postul infirma diagnosticul de hipoglicemie daca pe parcursul celor 72 de ore nu se observa simptome de hipoglicemie si nu se dozeaza nicio valoare glicemica sub 40 mg/dl.

In insulinom valorile insulinemiei depasesc rareori 100 mcU/ml.

Valorile insulinemiei peste 1000 mcU/ml cu peptic C, proinsulina si beta-hidroxibutirat scazut sugereaza supradozare insulinica exogena.

PRANZUL CONN

Pranzul Conn reprezinta alta varianta a probei postului.

El consta in administrarea timp de 72 de ore a unei diete compuse din:

  • 50 g glucide;
  • 50 g lipide;
  • 30 g proteine.

Determinarea insulinemiei si a glicemiei se face zilnic.

Daca scaderea glicemiei nu scade insulinemia, diagnosticul este cert de insulinom.

Daca insulinemia scade paralel cu glicemia, atunci este vorba despre hipoglicemie functionala.

TESTUL PRANZULUI MIXT

Testul pranzului mixt se indica la persoanele care prezinta simptome neuroglicopenice, aparute la mai putin de 5 ore post-prandial.

Proba consta in ingerarea unui pranz similar cu cel ce a determinat simptomele de hipoglicemie si este pozitiva daca pacientul prezinta simptome neuroglicopenice si nivel scazut al glicemiei.

Pacientii cu test pozitiv sunt supusi postului supravegheat de 72 de ore.

Asocierea dintre istoricul de hipoglicemie postprandiala, pranz mixt pozitiv si post supravegheat de 72 de ore negativ, sugereaza sindrom de hipoglicemie pancreatogena non-insulinomica.

CERCETAREA ANTICORPILOR ANTIINSULINICI

Este utila pentru diagnosticul hipoglicemiei de cauza autoimuna.

DOZAREA IGF II

Utila cand se suspecteaza tumorile non-beta-celulare secretoare de factori cu activitate insulin-like.

MASURAREA CATECOLAMINELOR, CORTIZOLULUI, STH-ULUI SI GLUCAGONULUI

Atunci cand se suspecteaza deficiente ale hormonilor de contrareglare.

EXPLORARI IMAGISTICE

  • RMN (ecografia si CT-ul sunt inutile);
  • arteriografie selectiva a trunchiului celiac si a arterei mezenterice superioare;
  • scintigrafie cu octreotid;
  • ecografie intraoperatorie.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *